Candidatură CD

Așa cum bine arată titlul, articolul acesta este despre candidatura mea pentru o poziție în cadrul Consiliului Director al ONCR.

Pentru aceia dintre voi care îmi sunteți prieteni în afara cercetășiei, menționez că anul acesta este an electoral – adică se alege un (nou) Consiliu Director. Am pus ‘nou’ între paranteze, pentru că o persoană poate fi re-aleasă. Sunt anumite condiții, dar să nu deviem de la subiect.

Am decis să candidez pentru nivelul decizional național, fiindcă am încredere în experiența căpătată până acum, precum și în motivația și energia pe care sunt dispusă să le investesc în următorii ani în cercetășie.

Ca să aplic, a trebuit să completez un formular online, cu tot felul de întrebări menite să arate intențiile și strategia mea. Ce îmi doresc eu să realizez dacă aș fi aleasă membru în CD. Un fel de program cu care candidez.

L-am pus pe scurt și într-o formă ceva mai drăguță (care mi-a luat un timp) aici.

Candidatura mea la Consiliul Director este, conform statutului, pentru o poziție de membru în consiliu. Dar recunosc că am în minte și în inimă departamentul de Programe – locul care îmbină pasiunea mea pentru educație, experiența de peste 14 ani în domeniul educației non-formale, cu energia și implicarea pe care sunt dispusă să le ofer.

Citesc cel puțin un articol pe zi, legat de educație – pe cele mai interesante, le colectez aici. Majoritatea sunt în limba engleză, fiindcă încerc să mă țin la curent cu ceea ce se întâmplă peste tot.

Candidatura mea a venit ‘natural’ – în ultimii ani, am tot acumulat experiențe (la diferite niveluri) în cercetășie. De la înființarea Centrului Local Aetos din orașul meu natal (Drobeta Turnu Severin), până la contactul cu Echipa Națională de Programe, apoi implicarea în Echipa Executivă (cunoscută și sub numele de Captain Planet – ‘întâmplător’ desenele mele preferate din copilărie. În top alături de Sandybelle 😉 ). Astfel, am văzut cercetășia din mai multe ipostaze – și toate mi se par interesante.

Mă consider o persoană norocoasă. Am privilegiul de a face lucruri care îmi plac, în care cred și simt că munca mea are un impact. Fac parte din ceva ce mă depășește – ba mai mult, contribui la o cauză care e mai mare decât mine, care va fi mult și bine după ce eu nu voi mai fi. Știu că sunt norocoasă că pot să spun toate astea (dar sunt și mândră 😉 ).

Recent am fost la un eveniment european în Riga, unde s-a discutat despre creștere a cercetășiei. Creștere a numărului de membri, pentru a fi mai precisă. Plecasem un pic sceptică, nu-mi dădeam seama cum este privită treaba asta la nivel internațional. Dar am înțeles că există mai multe tipuri de creștere – și că trebuie să îl alegi pe acela care ți se potrivește. Dar la baza oricărei creșteri stă un program educativ de calitate. El este fundația pe care se clădește. Și îmi doresc să contribui la această fundație. Candidez la Consiliul Director al Organizației Naționale Cercetașii României.

 

 

Acest blog este un pas din drumul pe care vreau să mi-l asum: acela de a începe o comunicare mai simplă (și constantă) cu cei interesați. Încerc să pun aici nu doar idei ale mele, ci și idei ale altor oameni interesați și interesanți.

Se pare că azi lansez ‘oficial’ acest blog – am pus la secțiunea „despre” o descriere a lui. Planul este să scriu săptămânal – material există! 😉