Care-i faza cu Consiliul Director?

O perspectivă individuală.

S-au făcut 5 luni de când sunt membră în Consiliul Director. Cum a fost până acum?

În primul rând, scriu această postare cu intenția de a aduce mai aproape lucrurile care se întâmplă la nivel național și de a păstra o comunicare personală despre ele (cât să fie simțite așa cum sunt ele: bune, rele, complicate, simple. Reale). Mai sper și ca tot mai mulți să înțelegem ce înseamnă a fi membru în Consiliul Director – iar la următoarele alegeri să fie o găleată mare de candidați, pregătiți și motivați.

Prima ședință de CD a avut loc într-o cofetărie 🙂 Chiar în seara când s-a terminat AG-ul (aprilie). Deci rupți de oboseală cu toții. A participat și Ela, după ce strânsese toate chestiile rămase în urma noastră, le urcase în mașina burdușită a lui Alex, le coborâse la sediu, le aranjase un pic. S-a pus pe bicicletă și a venit la ședință. Eu, recunosc, după AG, m-am dus direct la plăcinte.

Prima ședință. Primul lucru spus: nu discutăm detaliile ședințelor noastre în afara Consiliului. O dată asumată o decizie, rămâne a tuturor și ne ținem cu toții de ea – indiferent de votul inițial. Cinstit.

Și cu asta vă puteți da seama că nu o să scriu detalii de genul acesta pe blog. Nu de alta, dar rămân dovezi!

Tot la prima ședință am aflat cine ne va fi Vicepreședinte: Oana. O știm cu toții pe Oana – un strop de om care reușește să mobilizeze o armată. Dacă n-ați apucat să vorbiți cu ea, faceți-o la prima ocazie – o să înțelegeți de ce e Vice. Adică avem un Comisar Internațional care e și Vicepreședinte. Ministrul nostru de externe, imaginea noastră în afara granițelor este și ‘mâna dreaptă’. Poate lucrul acesta transmite ceva despre cât de europeni sau deschiși suntem către mișcarea internațională.

S-a adus discuția despre Secretarul General. Bănuiesc că nu multă lume înțelege ce înseamnă a fi Secretar General. Dar multă lume înțelege ce înseamnă a fi secretar. Ei bine, nu seamănă deloc una cu alta. Secretarul General taie și spânzură. Bine, nu chiar taie și spânzură, dar pe acolo. Statutul este locul său de joacă. Știe care-i treaba, știe/află unde nu merge treaba, propune schimbări, explică hârtii. Ah, și semnează! Semnătura sa e super importantă! Practic, nimeni n-o să-mi știe mie semnătura în timpul mandatului (deși e tare faină!), dar toți o vom ști pe cea a Secretarului General. Pe a lui Emi, adică. Emi e genul de om care a căutat statutul de student al facultății sale, l-a citit cap-coadă, apoi a făcut plângere că-i erau încălcate niște drepturi. Practic, Emi e omul potrivit la locul potrivit.

Apoi, ar fi urmat celelalte responsabilități clasice din Consiliu – Coordonator de X, Coordonator de Y etc. Ne împărțeam noi cumva și fiecare își vedea de treabă. Dar n-a fost așa! Iar eu mă bucur enorm că n-a fost așa!

Am stabilit că nu ne împărțim rolurile, până nu aflăm ce e de făcut – și până nu negociem unii cu alții despre priorități. Iar abia apoi, după ce toți ne vom fi asumat aceste priorități și programe mari, ne împărțim. Strategia era deja stabilită, direcțiile principale erau deja stabilite. Am votat anul trecut și sub-direcțiile. Până aici, toate bune. Am încheiat ședința cu glicemia crescută, oboseală acută (strânsă de-a lungul zilelor) și o mulțumire internă.

A doua ședință a fost ‘de transfer’ – adică Sabin, Diana, Andrei, Alexandra, Doru (că Yeti, Vlad și Cristina erau deja pe listă) și-au rupt o zi să ne povestească despre cum a fost experiența lor de CD, ce proiecte au început, în ce stadiu se găsesc, care sunt sfaturile lor pentru noi. La sfârșitul zilei, m-am simțit copleșită. Nu reușisem să leg chiar toate lucrurile, mintea mea se lupta între ‘a face ceva altfel’ și ‘a continua lucrurile începute’. Le-am spus și lor asta. Sfatul a fost să găsesc echilibrul. Echilibrul. Sabin a adăugat că poate ar fi util să avem un mentor, sau pe cineva apropiat cu care să împărtășim experiența de membru în Consiliul Director. Cui să îi spunem ofurile, pe scurt. Norocul meu că am vreo doi prieteni care nu au legătură cu cercetășia – și nici nu locuiesc în țară, și nici nu sunt români. Și mai sunt și înțelepți.

A doua zi a fost doar pentru noul Consiliu. Toți șapte și tușapte. Ne-am reamintit că fiecare dintre noi e membru al Consiliului Director. Și că suntem egali. Și că deciziile sunt luate de către Consiliu, nu de către un membru. Și că există diferențe statutare între decizional și executiv. Și că n-ar trebui să le amestecăm. Și-am purces la drum astfel:

– Vlad va arunca un ochi la Managementul organizației noastre. Adică, cum facem lucrurile repetitive, cum putem să le îmbunătățim sau clarificăm. Cum dezvoltăm Direcția Strategică Management.

– Sabina va fi atentă la Calitatea Educației pe care o implementăm. Adică, cum arată liderii (formare, resurse umane) și cum arată programul pe care îl facem cu cercetașii. Cum dezvoltăm Direcția Strategică Calitatea Educației.

– Dana, adică moi, va fi atentă la Viața organizației noastre! Adică, nu doar la supraviețuirea cercetășiei românești, ci la trăinicia ei. La a avea o dezvoltare durabilă (un fel de „cum ajunge Microsoft de la un garaj, la global”. Bine, poate nu-i cel mai bun exemplu, dar înțelegeți ideea). Cum dezvoltăm Direcția Strategică Sustenabilitate.

Acești trei oameni vor avea o grijă mai mare să se respecte alegerile AG în legătură cu fiecare Direcție în parte. Nu sunt coordonatori de Echipe Naționale. Ia să dezvolt un pic:

Echipele Naționale fac chestii. Spre exemplu, creează materiale pedagogice. Sau organizează un Forum. Sau organizează un camp național. Deci pun mâna și dă-i! Cu alte cuvinte, execută. Am putea cu ușurință să le numim ‘Echipe Naționale Executive’. Alături de Directorul Executiv. Mihaela este astfel Coordonatorul Echipelor Naționale. Al tuturor. E un pic altfel față de cum am făcut lucrurile până acum, dar are sens să fie așa. Bineînțeles, fiecare Echipă Națională în parte va avea un Coordonator al său – iar toți coordonatorii vor fi coordonați de Ela 🙂

Dacă vă întrebați cum va fi – va fi bine! Exemplele altor organizații de cercetași ne spun asta. Faptul că Directorul Executiv este coordonatorul Coordonatorilor Executivi are logică.

Am primit întrebări despre cum stăm cu echipele – ce se întâmplă mai exact. Ei bine, acum ne aflăm într-un fel de perioadă nouă, în care unele lucruri se schimbă. Va exista rezistență la schimbare? Oh, sigur! Va fi încurcat și pe alocuri complex? Bineînțeles! Dar suntem cercetași, avem răbdare, avem motivație, avem inițiativă. Eu zic că e de bine! 🙂