Camp de iarnă Aetos

Această postare este despre campul de iarnă al Centrului Local Aetos – sau cum mă încarc eu cu energie și motivație de la niște tineri implicați și frumoși.

Scriu pe telefon, înainte de a merge la un joc de Jungle Speed – în ultima seară din camp. Recunosc, credeam că vom avea party. Dar se pare că toți vor să doarmă. Vă spun imediat de ce.Este al patrulea camp de iarnă al nostru – și al treilea pe care îl organizăm la Pensiunea Dumbravă, de pe Valea Cernei. Ne simțim ca acasă aici – oamenii care ne găzduiesc au fost mereu primitori și prietenoși, doamna care ne gătește are o mână de aur, iar munții care ne înconjoară sunt fascinanți. Campul de vară tot pe Valea Cernei ne place să-l facem. Cu timpul, ne vom muta aici. Apa e bună, semnal n-avem, mașini nu prea trec, urși nu prea sunt, munți cu duiumul. E destul de ideal, așa.

Campul nostru de iarnă e un fel de școală de iarnă. Ne place să spunem că e „al seniorilor și liderilor”. Campul de vară e „al exploratorilor și temerarilor” – însemnând că ei sunt cei care se ocupă de cele mai multe lucruri (avem un concurs de proiecte între patrulele de eXplo care își doresc să organizeze campul). Campul de iarnă, în schimb, e organizat de seniori și lideri – are sesiuni de lucru, ateliere, prezentări, discursuri. E un fel de training. Am ales astfel, fiindcă iarna e mai potrivit să stăm înăuntru undeva, să umplem timpul cu sesiuni, să nu gătim noi etc

Spre exemplu, anul acesta, cadrul simbolic a decurs în felul următor: seniorii din Aetos au decis să organizeze TEDexDumbrava – o conferință la care sunt invitați cei mai faini speakeri. Ei au la dispoziție maxim 10 minute pentru a prezenta o idee ce merită să se răspândească. Înainte de ziua discursului, speakerii trec prin câteva sesiuni de pregătire, menite să îi ajute la structurarea discursului lor.

În sine, campul a durat 4 zile:

  1. Prima zi a fost pentru organizarea Ceremoniei de depunere de promisiune și introducerea în cadrul simbolic:
  2. În a doua zi s-au întâmplat sesiunile teoretice – toate susținute doar de către seniori. Cum tema de anul acesta a fost Public Speaking, sesiunile au abordat, pe rând: cum alegem tema unui discurs (și care sunt secretele unei idei de succes); cum structurăm un discurs (cu ce începem, cu ce terminăm, ce spunem între); cum livrăm un discurs (voce, tonalitate, mimică). Andrei, Dănuț și Narcis au făcut o treabă superbă în organizarea sesiunilor – s-au inspirat masiv din cartea lui Chris Anderson (creatorul TED):
  3. A treia zi a fost cea practică – în care fiecare explorator a avut de pregătit și prezentat în fața tuturor un discurs de maxim 10 minute. Discursul a fost filmat, apoi proiectat la laptop – astfel încât fiecare să se vadă. Bineînțeles, cu feedback și aplauze și emoții de toate părțile.
  4. A patra zi a fost rezervată unei drumeții până în satul Dobraia. A durat 5 ore, a fost foarte ger, ne-am întors cu obrajii roșii, degetele înghețate și un mare zâmbet pe față:

Am fost, din nou, ca de fiecare dată, încântată de tot ce s-a întâmplat. Și uimită de seriozitatea, implicarea, respectul, asumarea și inovația pe care tinerii le-au arătat. Aș vrea să vă povestesc despre subiectele diverse și interesante pe care ei le-au ales. Sau despre munca depusă în pregătirea discursurilor (de ajuns să spun că au fost exploratoare care s-au culcat la 4:00am pentru asta). N-am suficient spațiu acum – dar vă invit să urmăriți poveștile pe care le vom posta pe pagina de Facebook a Centrului nostru Local.

Vreau, de fapt, să subliniez importanța unui astfel de eveniment – menit să aducă împreună o ramură de vârstă din cadrul unui Centru Local. Tinerii sunt încurajați să ia inițiativă, să discute subiecte „mai grele”, să se gândească la detalii practice, să planifice timpul, să respecte valorile comune ale grupului, să se cunoască între ei, într-un mediu sigur.

Seniorii (de data aceasta, ei sunt cei care au gândit totul), au învățat ce înseamnă organizarea unui astfel de eveniment – s-au întâlnit de câteva ori înainte (și de multe ori online), au uitat să rezerve pensiunea (noroc că oamenii de acolo ne știu 😉 ), și-au împărțit sesiunile (cine, ce sesiune vrea să pregătească), s-au agitat să afle la cine e cheia de la sediu (și au luat materialele necesare de acolo), au uitat să cumpere ronțănele pentru pauze (dar nici n-a fost nevoie, fiindcă fiecare a venit cu „resturi” de la Revelion), s-au culcat devreme noaptea (pentru a fi fresh a doua zi), și-au dat seama cât de importante sunt reacțiile lor pentru ceilalți, au înțeles mai bine și ce înseamnă să fii un lider (aspect la care eu sper să se gândească serios pentru viitor).

Centrul nostru Local are 5 ani vechime, deci ei sunt prima generație de exploratori-care-trec-la-seniori. Și nu e simplu deloc – orașul nostru nu e prea atrăgător (deși eu îl văd altfel), nu oferă perspective reale tinerilor, e departe de centrele universitare. Deseori m-am întrebat (și o fac în continuare), care e programul educativ potrivit pentru seniori – astfel încât tinerii aceștia să rămână aproape de cercetășie. Pentru că ei merită. Și pentru că cercetășia îi merită pe ei.

Sunt extrem de fericită și mândră că Andrei, Narcis și Dănuț s-au decis (încă din toamnă) să organizeze Campul de iarnă. E una dintre metodele de a-i ține aproape.

O altă metodă prin care noi promovăm senioriatul este depunerea promisiunii de senior în clasa XII-a. Adică, în Campul de iarnă din clasa XII-a. Când stresul cu BAC-ul e mare, dar nu cât o balenă. Când tinerii încep să se depărteze de oraș, familie, liceu, colegi – dar mai sunt aproape. Când perspectiva unui alt oraș, mai mare, zgomotos, nou, haotic – e tot mai clară. Ei bine, în momentele acestea, se pot baza pe un lucru: că cercetășia le va fi alături. Că vor continua să fie seniori și în București, Timișoara, Cluj etc. Nu vor începe să fie seniori, așa cum vor începe și experimenta atâtea alte lucruri. Ci vor continua. Iar asta le aduce stabilitate în relația lor cu cercetășia.

Am zis că povestesc despre campul de iarnă și m-am luat cu întrebările „mari” ale cercetășiei. Să revin.

Exploratorii care au participat la TEDexDumbrava, au învățat multe lucruri -în primul rând, deoarece au participat la sesiuni pe tema Public Speaking. Și-au luat notițe, au exersat vorbitul în public – apoi au pus în practică asta. Învățarea prin acțiune – unul dintre elementele Metodei Scout. Au stat în fața celorlalți, în mijlocul atenției, cu o lumină orbitoare în față, o cameră de filmat și un aparat care le arăta timpul. De fapt, au fost puternici. Au avut curajul să se lase văzuți așa cum sunt. Vă invit să îi vedeți și voi pe ei, urmărind aceeași pagină de Facebook unde vom posta câte un discurs al eXploratoarelor care au fost de acord să li se publice discursul.

Pe lângă sesiunile acestea (care se pot întâmpla cu ușurință și în cadrul unor întâlniri săptămânale), campul de iarnă înseamnă a petrece timp împreună, a mânca împreună, a ne juca, a ne plictisi, a ne frustra, a ne trezi dimineața, a merge pe hike, a ne ajuta, a ne încuraja, a ne aplauda. Se creează o apropiere între oameni, o intimitate a grupului. Care nu se poate întâmpla decât astfel.

Campul de iarnă. Sau Școala de iarnă. Sau o ieșire organizată, de câteva zile. E un eveniment important al unui centru local – unul care ține lucrurile la un loc, în așteptarea campului de vară 😉