Creativitate

După cum menționam într-un articol anterior, printre competențele cele mai căutate în viitor se numără ‘creativitatea‘.

Companiile, instituțiile de cercetare și cele de învățare (formală și non-formală) se arată tot mai interesate de acest domeniu. Unele îl caută, altele îl formează.

Global-Teacher-Prize
Global Teacher Prize

În fiecare an, mii de profesori din toată lumea se înscriu pentru titlul Global Teacher (și premiul de 1 mil de dolari), oferit de Fundația Varkey pentru a recunoaște contribuția celor mai importanți dascăli. Se mai numește, într-un fel ‘argoistic’, și „Premiul Nobel pentru Educație” – iar în România a devenit mai popular după ce o profesoară de matematică de la un liceu din Dr Tr Severin a reușit, în 2016, să se califice printre cei 50 de finaliști.

Anul trecut, în 2018, acest premiu a fost câștigat de Andria Zafirakou, o profesoară din Marea Britanie, care predă la Alperton Community School din nordul Londrei – o școală „de comunitate”, unde învață mai ales copii din medii defavorizate, pentru care Engleza este a doua limbă. Pentru cei mai mulți dintre elevi, este primul lor contact cu o sală de clasă – și se simt intimidați și izolați.

Într-un mod interesant, Andria Zafirakou nu este profesoară de limba engleză. Sau de fizică. Andria predă Artele frumoase. Îi învață pe copii și le apreciază creativitatea. Atunci când nu reușesc să se exprime fluent în engleză, când nu dețin un limbaj comun cu ceilalți, copiii reușesc să își exprime poveștile, gândurile, sentimentele prin artă. Dezvoltându-și și folosindu-și creativitatea. Iar atunci când vor avea un job oarecare, vor putea să-și exprime ideile în feluri diverse – reușind astfel să se facă înțeleși, să găsească soluții diferite, să contribuie într-un mod unic.

Invitată la Davos acum câteva zile, Andria Zafirakou a spus că „arta nu înseamnă produsul final, ci mai degrabă procesul, călătoria, abilitățile și cunoștințele pe care copiii le deprind încercând să ajungă la produsul final. De acolo, ei sunt capabili să identifice cine sunt și ce îi motivează să-și lase amprenta pe unde trec„.

World Economic Forum CC

„Avem nevoie ca tinerii aceștia să fie generația care rezolvă probleme, iar asta se va întâmpla cu ajutorul domeniilor creative, care le dezvoltă astfel de competențe.”

Andria Zafirakou

Creativitatea e greu de măsurat, însă. Iar pe lângă asta, multe idei creative nu arată promițător la început. Bineînțeles, asta este una dintre caracteristicile de bază ale creativității – de a fi diferit, altfel.

Și totuși, cum facem mai departe? Avem nevoie să măsurăm această competență? Dacă nu o măsurăm, cum putem ști când o dezvoltăm la copiii și tinerii noștri?

Cred că e unul dintre principalele motive pentru care creativitatea sperie: faptul că nu o putem defini, nu o putem cuprinde. Iar noi, ca oameni, avem nevoie de certitudine și coerență. Dacă un concept este atât de larg, el poate deveni de neînțeles. Neînțeles și mai puțin important, ca o consecință.

În ultima vreme însă, se depun tot mai multe eforturi pentru a aduce creativitatea în atenția tuturor, ca un răspuns al cererii mare care există pe piață. Se depun tot mai multe eforturi de a traduce și „umaniza” creativitatea, astfel încât să nu fie un privilegiu, sau ceva cu care te naști – ci ceva ce poți învăța. O competență pe care o poți dezvolta.

OECD-PISA

Se primesc semnale în comunitatea educațională internațională despre relevanța crescută a creativității pentru viitor. Unul dintre aceste semnale vine din partea PISA – Programul Internațional de Evaluare a Elevilor (the Programme for International Student Assessment). PISA a organizat un grup de lucru care să găsească o definiție măsurabilă a gândirii creative, precum și modalități de a o evalua. Bill Lucas, unul dintre conducătorii grupului, spune despre aceasta că „este un concept cu multe fațete, care implică generarea și rafinarea ideilor, precum și procesele prin care acest tip de gândire poate fi îmbunătățit„.

Grupul de lucru își dorește să genereze un model care să definească creativitatea în legătură cu cinci factori:

  • a fi curios
  • a fi persistentă
  • a avea capacitatea de a colabora
  • a fi disciplinat
  • a avea imaginație

Gândirea creativă este din ce în ce mai importantă pentru societatea de mâine, indiferent cum am defini-o. Iar mișcările educaționale, de orice tip ar fi ele, trebuie să țină cont de asta – să țintească a dezvolta creativitatea copiilor și tinerilor.

Urmărind cei cinci factori cheie pe care PISA și-i propune, e ușor de văzut pentru oricine are un contact mai aprofundat cu pegadogia Scout, că cercetășia reușește să dezvolte gândirea creativă.

Copiii și tinerii sunt încurajați să fie curioși, să pună întrebări, să caute răspunsuri, să cerceteze idei și lucruri, să atingă, să încerce, să testeze pe cont propriu.

Ei sunt încurajați să persevereze în lucrurile pe care și le propun, să participe la întâlniri săptămânale, să facă focul și azi și mâine, să își urmărească visul, oricât de mărunt ar putea părea în fața adulților.

Colaborarea, lucrul în echipe mici, este unul dintre cele opt principii ale Metodei Scout. Pentru cercetași, a face parte dintr-o echipă înseamnă a avea o a doua familie: își construiesc un nume, inventează un strigăt, desenează un steag. Ale Echipei de care aparțin.

Cel mai bun profesor de disciplină este natura – ea îi educă pe cercetași să aibă răbdare, să aștepte momentul potrivit, să încerce de 10 ori și să le iasă o dată, să își păstreze concentrarea și să nu-și uite obiectivul pe care îl au de atins, în ciuda tuturor greutăților pe care le întâmpină.

Imaginația cercetașilor este dezvoltată și antrenată prin poveștile pe care ei înșiși le creează, prin aventurile la care iau parte, prin oamenii diverși pe care îi întâlnesc și prin ideile crețe care apar mereu la un foc de tabără.

Ce ziceți de creativitate, îi acordăm atenția cuvenită? Noi, oamenii?

Cu drag,

Semnătură