Senioriada

Senioriada este poate cel mai important eveniment cercetășesc dedicat seniorilor (adică grupei de vârstă 18-24 ani).

În 2018 s-a întâmplat în Biertan, timp de 5 zile. S-a strâns o gașcă faină de vreo 30 de seniori din toată țara. Am trecut și eu pe acolo, cu gând să îi cunosc mai bine și să îmi ofere o perspectivă mai realistă asupra lucrurilor.

img_1565-1

Ajunsă la Senioriadă, am susținut un atelier în care i-am provocat pe tinerii noștri să se informeze și să deschidă o discuție despre avantajele și dezavantajele a patru programe pentru seniori, din patru țări europene (Portugalia, Olanda, România, Macedonia) – și de ce acestea s-ar aplica în România. Pe scurt, despre fiecare în parte, ar fi cam așa:

Portugalia are o programă prin care toți seniorii formează un clan organizat după sistemul cercetășesc național – există un consiliu, o echipă executivă, echipe de proiecte, statut etc. Cei mai mulți dintre ei vin cu idei de proiecte, care sunt analizate, iar cele mai potrivite vor fi implementate. Seniorii sunt responsabili de tot: administrativ, financiar, executiv etc. Cei mari îi sprijină pe cei mici, iar adulții sunt persoane resursă.

Olanda are un sistem mai puțin organizat ca cel al portughezilor – ei au trei trepte prin care seniorii trec, timp în care aceștia își aleg și realizează provocări personale (inclusiv ideea de a organiza un eveniment pentru un orfelinat, sau de a dormi trei zile într-o casă în copac construită de ei). Se bazează mult pe auto-motivare și găsirea propriei căi într-un fel foarte puțin ghidat.

Macedonia folosește intens un fel de carnețel al seniorului – de fapt, o carte în care ei au de îndeplinit anumite provocări ‘clasice’, dar pot veni și cu propriile provocări. Spre exemplu, au de făcut poze la 7 din 10 cascade care se găsesc la ei în țară – și au spațiu dedicat în carnețel unde pot lipi pozele.

A avut loc o discuție interesantă cu seniorii noștri (s-au împărțit pe 5 echipe, fiecare echipă trebuia să se informeze despre sistemul dintr-o anumită țară, iar apoi să îl prezinte – cu bune și rele, în fața celorlalți. La final, au votat care sistem le place mai mult) . Mi-am luat câteva notițe:

  • programul lor preferat a fost.. tananana… Macedonia! (interesant, nu?)
  • despre sistemul portughez au spus că le place deoarece:
    • are evenimente periodice, care sunt organizate cu siguranță
    • toată lumea e în aceeași găleată
    • încep la 16 ani
    • evenimentele sunt organizate de seniori pentru seniori
    • e util să aibă jocuri prin care înțeleg sistemul de progres la început
    • încep să aibă responsabilități pentru evenimente abia după un an
    • la fiecare eveniment se schimbă echipa, pentru ca mai mulți tineri să învețe
    • responsabilitățile lor sunt pe niveluri: începi ca șofer – cu timpul, ajungi să coordonezi
    • oamenii care au făcut parte din echipe, pot să se implice în sistemul național apoi
    • poate fi o stagiatură între senioriat și lider
    • s-au întrebat dacă la 21 de ani poți fi o călăuză bună? (nu s-a găsit răspuns la asta)
  • despre sistemul olandez au spus că:
    • partea de provocare pe care oricine o primește e o idee interesantă
    • e bine să învețe de la un mentor cum să organizeze o activitate
    • provocările ar trebui să fie ușor de flexibilizat și adaptat
    • e fain că la început ești sprijin de ceilalți și îți cauți un rol în organizație
    • ceremonia finală trebuie să fie interesantă (la olandezi, ceremonia asta era foarte importantă; se numea „Partenza” și i se acorda o foarte mare atenție)
    • perioada de timp pentru a implementa provocările trebuie să fie „potrivită” (nici prea mare, nici prea mică) – teama a fost că e prea mare și atunci se poate schimba interesul
    • e fain că la final povestesc drumul pe care au mers ei până atunci
    • e bine să se înceapă cu o perioadă de acomodare
  • despre sistemul macedonean au spus că:
    • le place că vârsta seniorilor e mai mare (29 ani), pentru că include multe schimbări personale
    • se simt motivați și inspirați de jurnalul seniorului (le place că ar avea și lucruri concrete de făcut, provocări clar definite)
    • provocările „mari” pe care le primesc/și le stabilesc nu ar trebui să se întindă pe mai mult de un an de zile
    • e important să aibă un mentor care să îi sprijine (au subliniat că e mai fain cu mentor, decât cu lider)
    • s-ar simți independenți și responsabili
    • dacă programul de seniori se întinde până la 29 de ani, există riscul să nu mai fie lideri tineri, fiindcă ar rămâne seniori (este un risc real – atunci când eu am discutat cu echipa de programe din Macedonia, au spus că ăsta a fost unul dintre efecte și că nu le e în avantaj lor; dar tinerilor le place mult. De meditat, zic)
  • despre sistemul românesc au spus că:
    • seniorii trec natural prin sistemul de progres și există o diversitate a sistemului de progres
    • simt că lidership-ul pe care ei îl fac la alte ramuri de vârstă îi împiedică să trăiască senioriatul..
    • .. dar cel mai bine devii lider, dacă te implici la ramurile de vârstă mai mici
    • badge-urile nu sunt necesare, dar sunt bune (sunt mult mai bucuroși pentru badge-urile de progres, decât pentru cele de merit)
    • dacă sunt lideri, mai pot participa la ceremonii și evenimente de seniori?
    • seniorul nu poate fi atââât de activ, iar mentorului îi e greu să urmărească și să decidă
    • domeniile de activitate n-ar trebui să fie limitative, astfel încât să nu renunțe la alte activități pentru lucrurile pe care le fac la cercetași (aici mesajul e ceva mai profund, după cum aș interpreta eu)

De asemenea, o echipă de seniori a avut sarcina de a crea, singură, sistemul „perfect”. L-au numit „Anarhie”. Iată câteva caracteristici pe care acest sistem le-ar avea:

  • senioriatul se termină la 26 ani
  • programul are 3 părți:
    • Descoperire (aprox 1 an)
      • integrare în comunitate
      • libertate
      • află despre scouting
      • există un lider care facilitează și dă provocări
    • Progres
      • implicarea liderului scade, devine mentor, supraveghează
      • se dezvoltă personal și profesional
      • networking
      • aleg 3 provocări: academic, scouting, personal
    • Sharing
      • seniorul devine lider asistent
      • facilitează activități din etapa „Progres”

Toate aceste lucruri sunt notițe (neinterpretate, decât pe alocuri 🙂 ) pe care mi le-am luat în timpul discuției lor (era o discuție a lor internă, facilitată cu respect, astfel încât fiecare să își poată prezenta punctul de vedere și să existe un time management adecvat).

A existat, bineînțeles, riscul ca vreuna dintre echipe să se informeze mai bine despre sistemul de seniori pe care urma să-l prezinte – deci să primească mai multe voturi pentru că informația a fost mai bine structurată/prezentată. Sau membrii echipei să fie mai carismatici etc. Și, bineînțeles, riscul ca ultima prezentare să capteze mai greu atenția ca prima prezentare.

Cu toate astea, firul general al discuției, așa cum este el prezentat mai sus, mi se pare relevant pentru organizația noastră. Reprezintă, de fapt, părerea directă și calitativă a tinerilor – care vor fi beneficiarii programei educaționale pe care ne-o propunem.

E important să ținem cont de aceste informații. Pentru că în centrul a tot ceea ce facem noi sunt ei: tinerii.